Plantarea rasadurilor in gradina se va face in functie de microclimatul fiecarei zone in parte si anume cand pericolul brumelor de primavara tarzii a trecut si cand temperatura solului depaseste 12 grade Celsius trei nopti la rand.
Plantarea se face pe randuri avand intre ele o distanta de 80 cm, iar pe rand, distanta dintre plante va fi de 45 – 50 cm. La plantare este bine sa se puna in fiecare cuib un pumn de mranita (gunoi de grajd macerat, de vaca sau oaie) si cine are posibilitate, o lingura de “Delcamag” (un produs natural ce contine calciu, magneziu si alte microelemente), care se amesteca cu pamantul din cuib.
Rasadul se introduce in cuib pana sub prima frunza bazala, sau aceasta se poate indeparta, iar tulpina se poate ingropa chiar si jumatate din lungimea ei, sau chiar mai mult. In acest fel pe portiunea de tulpina ingropata se vor forma radacini, iar planta se va dezvolta mult mai repede.
Dupa plantare, rasadul se uda cu 2 litri de apa la fiecare cuib, dupa care, timp de 3 – 5 zile nu se mai uda pentru a forta planta sa isi formeze radacini in profunzime.
Aracirea este obligatorie la tomatele cu crestere nedeterminata si se realizeaza prin infingerea in pamant a unui tutore sau arac ascutit la un capat, destul de gros si de inalt pentru a sustine viitoarea planta cu fructe, cam la 5 – 7 cm de tulpina, in partea de nord a acesteia.

Alte lucrari specifice culturii tomatelor:

• - Prasile repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor.
• - Legatul de arac, pe masura ce planta creste, se incarca de rod si devine mai grea. Legarea se face cu fasii de material textil, imediat sub frunze, in asa fel incat sa permitem dezvoltarea fructelor.
• - Udarea se face la 5 - 7 zile in functie de gradul de uscare al pamantului. Primavara si la inceputul verii, rosiile se uda dimineata pentru ca pamantul sa se incalzeasca in timpul zilei iar plantele sa nu sufere de raceala in timpul noptii, iar vara udarea se face seara cand solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci sa fie lasata sa se incalzeasca putin la soare.
• - Copilitul consta in ruperea sau taierea lastarilor crescuti sub frunzele principale si se face imediat ce acestia apar, pentru ca planta sa ramana cu o singura tulpina de jos pana sus. In acest fel vor fi mai putine fructe, dar de dimensiuni mai mari. Copilitul se realizeaza saptamanal, cand lastarul nu are mai mult de 5 – 7 cm lungime, prin taierea lui cam la 1 cm de tulpina. Cine doreste poate lasa 1 – 2 lastari la tufa, din cei care apar in preajma primului ciorchine de fructe, pentru a mari productia, dar in acest caz fructele vor fi mai mici.
• - Rarirea frunzelor este o operatiune importanta si se face prin ruperea frunzei de la locul de insertie pe tulpina sau taierea cu foarfeca (de preferat) la aproximativ 1 cm de tulpina, acolo unde petiolul se subtiaza. Rarirea frunzelor se incepe cu frunzele bazale si se continua de jos in sus pana sub primul etaj de fructe care incep sa se coaca, apoi se continua la etajul urmator, pe masura ce frucetele din etajul respectiv incep sa se coaca. Frunzele nu se indeparteaza toate odata, pentru ca s-ar crea un stres puternic plantei, ci pe rand, cate una la 1 – 2 zile. Acest lucru se va face dimineata devreme, sau seara si in nici un caz la pranz, cand soarele e puternic. Rarirea frunzelor are doua roluri: pe de o parte frunzele bazale care ating pamantul, odata indepartate scade riscul imbolnavirilor datorita agentilor patogeni care se afla pe sol, iar pe de alta parte, rarirea lor pe masura ce fructele se coc, face ca planta sa concentreze hrana in fructe, ajutandu-le astfel sa creasca mai repede, mai mari si mai gustoase.
• - Ciupirea sau carnitul varfului plantelor dupa primele 5 – 7 etaje, la 2 - 3 frunze dupa ultimul ciorchine, pentru a grabi coacerea fructelor.

Bolile la tomate:

Tomatele au in general destul de multi daunatori, incepand de la virusuri, bacterii, ciuperci si continuand cu insecte si paianjeni. Toti acesti daunatori pot provoca in anumite conditii pagube insemnate culturilor de tomate. Dintre acestia insa, cel mai cunoscut si des intalnit daunator si unul dintre cei mai agresivi, il reprezinta o ciuperca (Phytophthora infestans), cunoscuta sub denumirea populara de “mana”. La culturile de tomate in camp mana se poate instala incepand de la sfarsitul lunii iunie si inceputul lunii iulie si poate compromite aproape in totalitate cultura de rosii. Zilele calduroase si prezenta apei de ploaie pe frunze, mai mult de 2 ore, sunt conditii ideale pentru initierea infectiei. De aceea cultivand tomatele intr-un solar in care se face o buna aerisire, se limiteaza foarte mult aparitia si transmiterea bolii. Nu cultivati cartofi langa tomate, deoarece cartoful este o gazda comuna a acestei ciuperci. Cine doreste sa faca tratamente cu diverse substante, fie ele clasice sau ecologice, acestea se fac preventiv, inainte de manifestare bolii. Odata instalata ciuperca pe planta, nu se cunosc solutii care sa stopeze definitiv boala.

Va dorim spor la gradinarit!

Fiind mari consumatori de rosii naturale, am inceput sa ni le producem singuri, deoarece pe piata nu reuseam intotdeauna sa gasim tomate de calitate, avand gustul pe care ni-l doream.
Producem astfel, in numar limitat, seminte de rosii de diferite soiuri, in sistem ecologic, in satul Podis, judetul Bacau. Toate aceste varietati de rosii le cultivam si noi, in asa fel incat, de la an la an, sa facem o selectie a celor mai captivante, dar in acelasi timp si a celor mai gustoase soiuri, pe care sa le impartasim si altor pasionati de cultura tomatelor.
Pentru acest an am pregatit peste 90 de soiuri de seminte de tomate, pe care le-am gasit a fi extrem de interesante atat din punct de vedere al gustului cat si a formei sau aspectului exterior si interior.
In catalogul de prezentare veti gasi o colectie de soiuri romanesti extrem de gustoase si aromate, dupa care urmeaza alte soiuri, de asemenea alese dupa gust si aroma, care sunt descrise in functie de culoarea fructului ajuns la maturitate si anume: tomate de culoare rosie si roz, tomate de culoare galbena si portocalie, tomate negre, verzi, albe, indigo, dungate, tomate cherry de diverse culori, precum si doua soiuri de tomate cherry pitice, care se preteaza la cultivarea lor in ghivece.

Ne-am pus si noi intrebarea, ca si multi altii de altfel, de ce rosiile gasite pe piata, la supermarket, nu mai au gustul rosiilor de odinioara, al rosiilor romanesti sau al celor pe care le gasim la vreun batran sau vecin la tara.
Raspunsul e destul de simplu. Tomatele, ca sa aiba gust si sa fie sanatoase pentru organismul uman, trebuiesc cultivate in mod cat mai natural, ecologic, ca pe vremea bunicilor, fara ingrasaminte chimice, hormoni de crestere si de maturare, pesticide si erbicide. De asemenea soiurile traditionale, fata de hibrizi, au de regula un gust mai bun, in schimb au o productivitate mai mica si o rezistenta la boli mai redusa.
Bineinteles ca sistemul ecologic de cultura a tomatelor se poate face simplu, cu costuri minime, caz in care, in functie de an, pierderile de productie pot fi foarte mari, uneori totale, ori cu diferite grade de complexitate, pana la sofisticat, pentru a avea o recolta eficienta si predictibila, dar care vine cu costuri foarte mari de productie.
Primul ingredient in obtinerea unor rosii naturale gustoase si sanatoase este mranita. Mranita este cel mai complet si complex ingrasamant organic de care are nevoie o tomata. Al doilea ingredient e apa de ploaie, pentru udat, ce contine azot, si nu contine saruri minerale (ca apa din fantana) care se pot acumula in timp in sol. Al treilea ingredient e lumina soarelui, iar al patrulea ingredient e pasiunea pentru gradinarit!
Incurajam toti pasionatii de cultura tomatelor sa cultive diverse soiuri de rosii. Surprizele pot fi foarte mari si foarte placute! Fiecare soi are un gust si o aroma specifica, iar o salata facuta vara din rosii de mai multe culori, crescute natural, nu se compara cu nimic in lume!